Chipul Tău.

Am iubit sau n-am iubit vreodată?
Iată-mă copil în faţa ta,
Luminoasă şi frumoasă fată,
Tînără mereu ca ramura.

Cred în dor şi cred în stea polară,
Cred în şoapta frunzelor de nuc,
Muntele ascunde piatră rară,
Muntele răstorn şi ţi-o aduc.

Vorba ce-o rosteşti înfiorată
Mă îmbată dulce şi amar,
Vinul cu pelinul cum te-mbată,
Lacrimă cînd picură-n pahar.

Cred în cer albastru şi în soare,
Cred în viaţă, cred în viitor,
Spune-mi să cobor la fund de mare,
Eu la fund de mare-o să cobor.

Primăvara creşte iarba verde,
Ochii tăi de iarbă verde sînt,
Cine-i crede, neştiut se pierde,
Ca un strop de ploaie în pămînt.

Am o soartă eu şi am un nume,
Mă voi pierde, n-o să-mi pară rău...
Iartă-mi anii cei bătuţi de brume,
Fie pururi tînăr chipul tău.

— D. Matcovschi